” Cei mai mulți dintre noi nu se așteaptă să atingă perfecțiunea. Ne dorim însă să putem ajunge la un nivel înalt. Pentru asta este nevoie de autoperfecționare.
Se spune că cele mai dificile cuvinte pe care trebuie să le folosești sunt: „Am greșit”. În momentul în care comitem o eroare sau în care dăm greș, nu vrem să recunoaștem acest lucru.
În schimb, facem unul dintre următoarele lucruri:
- Ne enervăm: reacționăm prin furie, resentimente, senzație de vină, etc.
- Ne ferim: încercăm să ne ascundem greșelile pentru a ne proteja imaginea. O persoană care face o greșeală și apoi își găsește o scuză a facut, de fapt, două greșeli.
- Ne retragem: ne distanțăm de cei care ne-ar putea descoperi greșeala.
- Renunțăm: ridicăm mâinile în sus și ne predăm. Nu abordăm niciodată greșeala într-o manieră sănătoasă.
[…]
Fodor Dostoievsky observă: „Oamenii se tem cel mai mult să facă un pas nou sau să rostească niște cuvinte pe care nu le-au mai folosit.”
În schimb, ar trebui să se teamă mai degrabă de faptul că stau pe loc. De ce ?
Fiindcă dacă nu facem un pas înainte și nu ieșim din zona personală de confort ca să ne avântăm în necunoscut, nu ne vom perfecționa și nici nu ne vom dezvolta pe plan personal.
Siguranța nu ne face să avansăm. Nu ne ajută să depășim obstacolele. Nu ne conduce la progres.
Nu vei ajunge niciodată într-un loc interesant dacă faci mereu ce e sigur. Trebuie să renunți la siguranță dacă vrei să evoluezi. „
fragment din cartea: Uneori CÂȘTIGI, uneori PIERZI ÎNVEȚI – John C. Maxwell
Citește mai mult în cartea Uneori CÂȘTIGI, uneori PIERZI ÎNVEȚI – John C. Maxwell
Dacă ți-a plăcut acest articol, distribuie mai departe prietenilor tai.