Dumnezeu nu joacă zaruri

Dumnezeu nu joacă zaruri

24,00 lei

Biserica secolului XXI este la fel de diversă intelectual pe cât este de diversă şi etnic sau social. O astfel de diversitate cere mai degrabă o teologie a dialogului deschis, decât limbajul de lemn al unui crez. Credincioşii nu trebuie să îşi lase creierul la garderobă atunci când vin la biserică. Tinerii nu trebuie să se simtă vinovaţi pentru că îşi pun întrebări. Cei ce gândesc independent nu trebuie linşaţi teologic.

1 în stoc

Cod Produs: 978-973-88209-2-0 Categorie: Product ID: 2204

Descriere

Dumnezeu nu joacă zaruri

„Incerc sa privesc relatia dintre stiinta si Biblie din punct de vedere practic. Nu accept ca biserica mea sa devina un ghetou intelectual in care orice intrebare are un raspuns vechi de peste o suta de ani. Privesc Biblia ca pe o fantana din care putem si avem datoria sa scoatem adevaruri proaspete pentru vremuri noi. Ca pastor, ma intereseaza doar sa fie o experienta „care se da prin credinta si duce la credinta.” (Romani 1:17)

„Biserica secolului XXI este la fel de diversă intelectual pe cât este de diversă şi etnic sau social. O astfel de diversitate cere mai degrabă o teologie a dialogului deschis, decât limbajul de lemn al unui crez. Credincioşii nu trebuie să îşi lase creierul la garderobă atunci când vin la biserică. Tinerii nu trebuie să se simtă vinovaţi pentru că îşi pun întrebări. Cei ce gândesc independent nu trebuie linşaţi teologic.”

— Edi Constantinescu

„Edi Constantinescu este o personalitate deja cunoscută atât în România, cât şi în diaspora romană. Este un gânditor şi vorbitor creştin, profund şi popular în acelaşi timp. Apropiat oamenilor, înţelegând în special problemele tinerilor şi nevoile spirituale ale intelectualilor, Edi i-a cucerit pe mulţi prin rafinamentul cultural, adaptarea limbajului la modernitate, prin maniera uşor nonconformistă, liberă, în care transmite publicului esenţele creştinismului şi frumuseţile practice ale Sfintei Scripturi. Edi Constantinescu este un vizionar a cărui opinie nu trebuie ignorată. Faptul că s-a decis să scrie este o surpriză plăcută şi un semn al maturităţii şi generozităţii unui ambasador al Cerului.”

— Lect. univ. drd. Florin Lăiu

Edmond Constantinescu locuieşte actualmente în Chicago, împreună cu soţia sa şi fiul lor. Este pastorul unei biserici româneşti din Chicago şi invitatul cvasi-permanent atât al emisiunii TV Oameni şi perspective, cât şi al emisiunilor postului de radio Vocea Speranţei Chicago. Realizează de asemenea emisiunea TV Oxigen.

Cuprins:

Prolog

Solomon si Pi

Grecii vor intelepciune

Altarul din Atena

Galilei si principiul celei de-a doua carti

Telescopul Hubble si Reformatiunea

Maestrii celor doua ceasuri

Biblia si relativitatea

Cel dintai graunte din pulberea lumii

Despre stele, plutoniu si ingeri

Supra-intelect matematic sau loterie cosmica?

Lumina era buna

Ziua cand Dumnezeu a intins cerurile

Darwin privit dinauntrul sau

Darwin privit dinafara

Biblia si realitatea

Darwin si originea ordinii

Surpriza la Jurassic Park

Dumnezeu nu joaca zaruri

Bibliografie

Prolog

Intr-o lume ideala, nu ar fi necesar sa spun despre ce nu este vorba in aceasta carte. Insa, cand lumea in care scrii nu este numai imperfecta, ci si (deliberat) ingusta, nevoia de a defini lucrurile despre care nu ai de gand sa vorbesti devine imperioasa. Pe scurt: aceasta nu este o alta carte despre creationismul stiintific. Aproape toti cei carora le-am impartasit proiectul au considerat insa, de la sine inteles, ca de fapt asta este. De aceea, va trebui sa incep prin a defini creationismul stiintific.

Ceea ce se numeste creationism stiintific nu este altceva decat versiunea moderna a unei discipline medievale numita teologia naturala. Teologia naturala are la baza premisa ca ratiunea umana poate, fara ajutorul revelatiei, sa descopere adevarul despre Dumnezeu prin studiul naturii si filozofiei. Promotorul clasic al acestei idei a fost Toma d’Aquino (1225-1274), care credea ca „revelatia speciala” (prin credinta implicita in dogmele bisericii) si „revelatia generala” (prin corecta folosire a ratiunii) nu se pot contrazice.

Rezultatul acestei teologii este un intreit dezastru.

In primul rand, este un dezastru spiritual pentru ca acorda dogmelor bisericii / bisericilor o autoritate egala cu revelatia. Daca nu ati observat inca, acele randuieli ale Bisericii Catolice care nu au o baza explicit biblica au in schimb o logica impecabila. La fel de impecabile erau si silogismele fariseilor pe care lsus le-a respins, nu pentru ca erau defectuoase logic, ci pentru ca revendicau o autoritate egala cu revelatia. Mai putin versati in logica decat fariseii si teologii scolastici, multi predicatori evanghelici le calca astazi pe urme.

In al doilea rand, este un dezastru intelectual pentru ca acorda, implicit, valoare absoluta concluziilor filozofice sau stiintifice. Daca omul poate prin puterea mintii lui sa ajunga la adevarurile revelate, inseamna ca rationamentele logico-filozofice si concluziile stiintei pot fi adevaruri absolute. Ceea ce motiveaza insa aventura nesfarsita a cunoasterii umane este tocmai constienta caracterului ei provizoriu. Omenirea a platit pretul teologiei naturale cu un mileniu de filozofie scolastica in care gandirea s-a invartit in jurul lui Aristotel.

In al treilea rand, este un dezastru politic. Cel mai bun exemplu este istoria Inchizitiei. Biserica apela la camera de tortura numai atunci cand nu mai exista alt resort. Mai intai, isi dadea tot interesul sa ii convinga pe eretici cu argumente logice, dar nu accepta ideea ca ar putea exista argumente la fel de puternice impotriva ei. Daca ratiunea umana, atunci cand este corect folosita, va conduce inevitabil la adevarurile revelate in Biblie, inseamna ca cel care nu crede in teologia Bisericii (indiferent ca aceasta este biblica sau doar „logica”) este incapatanat si rauvoitor.

Un corolar modern al acestei atitudini este convingerea ca exista un complot al savantilor pentru suprimarea dovezilor care infirma teoria evolutiei.

Reformatorii au respins teologia naturala pe temeiul scrierilor lui Pavel. Asa cum arata Martin Luther, in Evanghelie omul este definit printr-o relatie cu Dumnezeu bazata exclusiv pe credinta. Limbajul lui Aristotel nu este potrivit pentru a vorbi despre aceasta relatie. „Filozofia”, spunea Luther, „este o prostituata batrana care priveste spre Atena. Evanghelia este o fecioara care priveste spre lerusalim.” Cele doua nu au nimic in comun. Luther nu a respins ratiunea umana in sfera ei legitima, ca instrument de cunoastere a lumii, ci doar ca sursa alternativa de revelatie.

Efectul paradoxal al respingerii teologiei naturale a fost nasterea stiintei moderne. Nu este intamplator faptul ca parintii ei au fost fie protestanti, ca Bacon, Kepler si Newton, fie dizidenti catolici, ca Galilei. Reformatiunea a afirmat independenta teologiei fata de filozofie si implicit a ratiunii fata de teologie. Principiul a fost definit cel mai bine de Galilei, cea mai cunoscuta victima politica a teologiei naturale. „Dumnezeu”, spune Galilei, „a scris doua carti: Biblia si Cartea naturii. Biblia a fost scrisa in limbaj omenesc. Cartea naturii a fost scrisa in limbajul matematicii. De aceea, limbajul Bibliei este nepotrivit pentru a vorbi despre natura. Cele doua trebuie studiate independent una de alta.”

Biblia nu contine revelatii stiintifice. De fapt, prin insasi natura ei, stiinta nu este si nu poate fi revelatie. De la inceput, Biblia defineste stiinta ca pe o activitate a intelectului uman fara ajutorul revelatiei.

„Domnul Dumnezeu a facut din pamant toate fiarele campului si toate pasarile cerului; si le-a adus la om, ca sa vada cum are sa le numeasca; si orice nume pe care-l dadea omul fiecarei vietuitoare, acela-i era numele.”

Geneza 2:19

In textul de mai sus, Dumnezeu initiaza stiinta si o urmareste cu interes, dar nu intervine. Este de fapt relatia dintre stiinta si Biblie de-a lungul mileniilor. Biblia initiaza efortul stiintific si aseaza in mintea noastra conceptul unui Dumnezeu care priveste „sa vada” la ce concluzii ajungem, dar nu ne impune un canon intelectual. „Orice nume pe care-l dadea omul fiecarei vietuitoare, acela-i era numele.” Fiecare descoperire stiintifica este corolarul unei largiri a orizontului biblic. Eratostene a calculat dimensiunea Pamantului si distanta pana la Soare in timp ce supraveghea traducerea Bibliei in limba greaca la biblioteca din Alexandria. Pavel si loan au introdus conceptul Logosului intrupat si a rascumpararii materiei, indemnand filozofia greaca sa se intoarca de la studiul ideilor la intelegerea naturii. Vor trece insa 1500 de ani pana cand Reformatiunea va elibera teologia de greci. Kepler si Galilei au fost pentru stiinta ceea ce Luther a fost pentru teologie. Newton a fost un reprezentant al trezirii profetice care a insotit spiritual secolul ratiunii. Relativitatea si fizica cuantica au insotit redescoperirea Bibliei ebraice ca o alternativa de gandire holistica si nelineara la dualismul grec si logica lui Aristotel.

Cartea mea nu este, totusi, lucrarea unui teoretician, ci a unui pastor. Ma intereseaza relatia dintre stiinta si Biblie din punct de vedere practic. Nu accept ca biserica mea sa devina un ghetto intelectual in care orice intrebare are un raspuns vechi de peste 100 de ani. Privesc Biblia ca pe o fantana din care putem si avem datoria sa scoatem adevaruri proaspete pentru vremuri noi. Cred, de asemenea, ca acei credinciosi care sunt indragostiti de cunoasterea stiintifica au nevoie sa-si ia Bibliile cu ei in aceasta primejdioasa aventura. Dar Cel care a adus toate fiarele campului la Adam, „sa vada cum are sa le numeasca”, nu ne spune dinainte unde duce cararea ingusta a cercetarii. Ca pastor, ma intereseaza doar sa fie o experienta „care se da prin credinta si duce la credinta” (Romani 1:16).

Se spune ca Jan Hus, atunci cand a fost ars, a observat o batranica apropiindu-se cu un brat de vreascuri pe care le-a aruncat pe rugul sau. Privind la silueta firava si chipul umil ale batranei atat de familiare oricarui pastor, reformatorul a exclamat cu ironie amara: „Sancta simplicitas!” Cele doua cuvinte au ramas in memoria omenirii ca un avertisment cu privire la faptul ca evlavia simpla si umila poate fi periculoasa. In veacul democratiei, adevaratul dusman al oricarei reformatiuni nu mai este Torquemada, ci „sancta simplicitas”, alaturi de fariseii care exploateaza nu numai banii, ci si ignoranta vaduvei.

Informații suplimentare

Dimensiuni 20.5 × 13.5 cm

Recenzii

Nu există încă recenzii.

Fii primul care adaugi o recenzie la „Dumnezeu nu joacă zaruri”

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Phone: 0756 104733
Cod Unic de Inregistrare: 34882032 - NR Registrul Comertului: J40/9956/2015
MIND INVEST S.R.L.